Jurnalul unui paranoic ( 4 )

Am fost astazi la ea. Am trecut pentru prima oara acel prag si m-am asezat in patul ei moale. A inceput sa imi povesteasca noile planuri ce le-a pus la cale cu prietenele ei. Eu ma cautam cu privirea in fiecare coltisor al acelei camere. Nu ma gaseam. Nu ma vedeam in acel pat. Dar am fost. Am mai fost in patul acesta. Inca puteam sa vad cutele ce le-am lasat in cearceaf si simteam inca vibratia noastra.
Am mai fost la ea. Ii vad buzele miscandu-se, dar nu pot deslusi nimic din ceea ce spune. Imi e familiara nuanta aprinsa a culorii peretilor. De ce traiesc in acest continuu sentiment de deja-vu? Clipesc si ii simt absenta. Nu mai este in camera. Nu o mai aud. Ma ridic din pat speriat. Din cativa pasi sunt in hol si tot nu ii aud glasul. Nu aud nimic. Este o liniste ce ma framanta. Nu este in baie, nici in bucatarie. Intru in ultima camera. Nimic. Vad un dulap si ma apropii de el. Il deschid. Ce cauta hainele mele aici? Tricouri, boxeri si hainele ei. Vad un sac jos. Il deschid si vad o aglomeratie de ciorapi. O parte sunt ai mei, o parte ai ei. De cand locuiesc aici?
Ma intorc. O vad asezata pe canapea. Se uita la televizor si imi vorbeste. Ma intind langa ea. Imi plimb mana prin parul ei. Ma priveste in ochi si ma saruta apasat pe obraz. Parca zvacnesc in mine cuvintele: " Te-am vazut plecand de atatea ori incat singurul loc in care stiu ca esti intr-adevar prezenta este in mine.". Dar o vad iar si as vrea sa imi pastrez aceasta imagine mereu. As vrea sa imi tatuez sarutul ei pe obraz. Mi-l vor lua si imi vor sterge memoria. Ma vor devora si voi ramane o conserva goala.
Sar!

Jurnalul unui paranoic ( 3 )

Vad umbra mea cum dispare din acel contur si uit de ea. Vad un geam spart in spatele meu, unul intreg in fata mea. Nu le inteleg si nu ma inteleg. Scriu aici pentru ca mi-e frica de ei si de ceea ce vad. Si esti scris pentru a nu stiu cata oara...
O vad venind si astazi cu acelasi zambet cu care m-a intampinat intaia oara. Ceva s-a schimbat. Ochii! Unde e? Ce a patit sau ce am facut? O intreb. Ezita. Sigur imi ascunde ceva. Stralucirea din ei dispare. Cand eram mic imi placea sa ma uit la desene animate la video. Ultimul inorog. Si ei ii disparea sclipirea nemuritoare a ochilor cand inceta sa mai fie idealul vanat de rege. Ea ramane aceeasi de care ma voi lipi irevocabil si ma voi desprinde ca scrumul tigarii ce-o fumez.
Nu ne plimbam astazi. Stau intr-un loc retras pentru a ne privi. Jocurile de cuvinte si cele de priviri sunt aprinse de berile reci. Beau ce bea ea, desi preferam altceva. Ca un peste imi place sa inghit mamaliga din carlig... si nu imi doream un alt pescar. Daca imi este atat de frica atunci de ce ma arunc de pe cel mai inalt loc ce l-am gasit? Si de fiecare data cand o fac uit. Uit de geam, de ai mei, de tot si traiesc iar. E atat de bine acum. As vrea sa traiesc doar acum, sa fiu doar un spectator la ce va urma.
Ma surprinde intr-un mod placut fiecare gest al ei: privire, simt, atingere. Mi-e frica sa nu fie doar un chit ce ma umple. Sunt pierut, dar ma simt a fi exact unde trebuie. O gust si aroma ei vibreaza pentru mult timp. Ma simt incababil de a-ti descrie fericirea si orgasmul pur al privirilor. Nu o voi face oricum pentru ca mi te vor citi si vor arunca ei prima lopata de pamant.
Ma hranesc cu aceeasi amintire si uit.