Jurnalul unui paranoic ( 4 )

Am fost astazi la ea. Am trecut pentru prima oara acel prag si m-am asezat in patul ei moale. A inceput sa imi povesteasca noile planuri ce le-a pus la cale cu prietenele ei. Eu ma cautam cu privirea in fiecare coltisor al acelei camere. Nu ma gaseam. Nu ma vedeam in acel pat. Dar am fost. Am mai fost in patul acesta. Inca puteam sa vad cutele ce le-am lasat in cearceaf si simteam inca vibratia noastra.
Am mai fost la ea. Ii vad buzele miscandu-se, dar nu pot deslusi nimic din ceea ce spune. Imi e familiara nuanta aprinsa a culorii peretilor. De ce traiesc in acest continuu sentiment de deja-vu? Clipesc si ii simt absenta. Nu mai este in camera. Nu o mai aud. Ma ridic din pat speriat. Din cativa pasi sunt in hol si tot nu ii aud glasul. Nu aud nimic. Este o liniste ce ma framanta. Nu este in baie, nici in bucatarie. Intru in ultima camera. Nimic. Vad un dulap si ma apropii de el. Il deschid. Ce cauta hainele mele aici? Tricouri, boxeri si hainele ei. Vad un sac jos. Il deschid si vad o aglomeratie de ciorapi. O parte sunt ai mei, o parte ai ei. De cand locuiesc aici?
Ma intorc. O vad asezata pe canapea. Se uita la televizor si imi vorbeste. Ma intind langa ea. Imi plimb mana prin parul ei. Ma priveste in ochi si ma saruta apasat pe obraz. Parca zvacnesc in mine cuvintele: " Te-am vazut plecand de atatea ori incat singurul loc in care stiu ca esti intr-adevar prezenta este in mine.". Dar o vad iar si as vrea sa imi pastrez aceasta imagine mereu. As vrea sa imi tatuez sarutul ei pe obraz. Mi-l vor lua si imi vor sterge memoria. Ma vor devora si voi ramane o conserva goala.
Sar!