marți, 5 mai 2009

fair play


Sta in barca si priveste de-a lungul malului. Vantul abia adie. Este o liniste de mormant ce acopera intinderea. Isi cauta reflexia in apa, dar pana si ea este absenta. Lumina difuza pare a nu avea o sursa pentru ca el priveste in sus. Poate doar constata ca lumina exista. Ea cade si da nastere unor tonuri calde ce interfera.

Se vede in fata unui om. Incearca sa ii castige increderea si simpatia. Ca intr-o partida de sah jucata doar in minte El gandeste toate mutarile si raspunsurile. Toata conversatia va avea un final:mat. Uneori joaca cinstit. Indiferent de metoda, stil, agilitate si putere de concentrare el pierde. Trisajul nu ii este strain. Isi citeste adversarul si poate anticipa. Insa pierde.

Nu jocul pare a fi problema, cat ceea ce il urmeaza. In final trebuie sa ii strangi mana adversarului si sa ii admiti victoria. Unii se ridica de la masa si pleaca. Ramane cu mana intinsa. Poate sa o retraga in liniste, se poate ridica si il poate ajunge din urma pentru a-l felicita sau poate striga dupa el. Astfel de situatii se rezolva cu mai mult sau mai putin tact. Totul depinde de cat esti de sincer. De aceasta data se ridica. Dupa ce a ramas singur se intoarce la masa. Se aseaza pe scaunul sau. Privete tabla. Mat.

Apa este acoperita de un val de ceata fina. Pluteste in deriva.
"Cum de am pierdut?"

2 comentarii:

  1. Poate dacă nu se gândea la posibilitatea iminentă a înfrângerii nu pierdea...

    RăspundețiȘtergere
  2. ...cum şi eu mi-am distrus ultima şansă a fericirii ,nemulţumită fiind că nu e completă.

    RăspundețiȘtergere