Rememoreaza intreaga piesa si retraieste fiecare replica. Brusc are o revelatie. O vede. O vede cu un el. Se privesc unul pe celalalt si zambesc. E ruperea neasteptata a franghiei putrezite ce el o numea speranta. Par a fi fericiti. El ii pune o floare in par. E un el oarecare. Nu sunt eu!!! Nimic. E doar o poza. Ea nu ar fi acolo, nu este, nu este posibil. E a mea. A mea! Si eu al Ei...
Nu ma vede. Parca ar fi o poza, un avatar al unei imperecheri nereusite. Ea nu ar zambi pentru acea floare si ochii lor nu ar licari astfel decat daca...Da! Cum de nu am vazut mai devreme?! Si Ea a parasit acel putregai cu ochi albastri deschis si par blond neintins pentru a ne uni. Esentele noastre sunt menite unei uniuni pure, vesnice. Parfumul. Da....parfumul nostru...
Vela se umfla tot mai tare si in zare se iveste un mal insorit. Ochii lui se lumineaza si se ridica brusc in picioare sprijinindu-se de catarg. Vede doar o umbra.
Ce dor mi-a fost!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu