Mana mea de a ta prinsa...

Barca ajunge la mal. Imaginea Ei nu este forte clara, dar umezeala ochilor lui este atat de reala! Ea trebuie sa fie, recunosc oricand acea umbra. Stai! Pare ca imaginea ei se pierde printre copaci. Sare din barca si incepe sa alerge pe plaja inspre padure. O nota vibrata incepe sa sune. Apoi un tempo alert ii suna in cap. Stai!!!

Cele doua siluete abia se mai deslusesc depe plaja. Cea din fata se departeaza mai incet, insa e din ce in ce mai fada, iar baiatul se vede alergand spre Ea. Muzica.... muzica e divina:viori pentru ritm, pian pentru melodie si talgerele pentru a zgudui fiinta.

Cand cele doua siluete nu se vor mai vedea muzica va inceta si din padure doar vocea lui se va mai auzi:
"Si as vrea eu sub un nuc
S-adormim noi doi intinsi,
Iara cerul plin de stele
Sa-l privim prin ochii-nchisi.

Si sa stam pe plaja-ntinsa,
Mana mea de a ta prinsa,
Rasaritul de devreme
Sa-l privim noi printre gene.

Si sa stam intinsi la umbra
Unei salcii plangatoare,
Iar prin ochii larg inchisi
Sa privim din nou spre soare.

Si apoi in cimitir
Sa ne ducem la mormantul
Unde-am ingropat iubirea,
Sa dam de pe el pamantul,
Sa deschidem sarcofagul
Si s-o scoatem iar afara,
Sa vedem cu ochii-nchisi
Dulci culori de primavara,
Sa ne ducem iar la locul
Unde-ntai ne-am cunoscut
Si-apoi sa deschidem ochiul
Sa vedem ce n-am vazut."

-SFARSIT-