Ca gutuia-n dulceata(part 1)

Ca gutuia-n dulceata


Lista personajelor:
-Lucian-un tanar cu probleme psihice avand varsta in jur de 25 de ani internat la spitalul de nebuni “Sf. Nicolae”;
-Radu-un tanar cu probleme psihice avand varsta in jur de 31 de ani internat la spitalul de nebuni “Sf. Nicolae”;
-Ofelia-ingrijitoarea celor doi tineri, o tanara avand varsta in jur de 24 de ani, singura, putin amorezata de Liviu, dar nehotarata si instabila emotional.
-Liviu-asistent medical dintr-o alta aripa a spitalului “Sf. Nicolae”, un tanar cu varsta in jur de 26 de ani, putin indragostit de ingrijitoarea Ofelia;

Decorul:
In partea centrala, putin spre dreapta e usa ce separa cabinetul domnisoarei Ofelia de camera celor doi internati. In partea dreapta e cabinetul Ofeliei unde se gaseste un birou cu ceva hartii pe el si un scaun la birou. In partea stanga e camera celor doi internati in care sunt asezate doua sevalete si doua scaune pe care cei doi stau si deseneaza. In partea stanga a camerei lor este o banca.

In cadrul initial sunt cei doi bolnavi la sevalete, deseneaza. Domnisoara Ofelia este la biroul ei, citeste. Din partea stanga intra Liviu zambind discret.In drumul sau spre usa nu priveste la cei doi, dar il ciufuleste pe Lucian zicand:”salut baieti”.Cei isi continua activitatea, neobservadu-l pe Liviu.
Liviu ciocane la usa.
Ofelia:Intra!
Liviu:Buna ziua domnisoara asistenta Ofelia. Cum merg lucrurile la sectia mai putin grav?
Ofelia:Hai ma Liviu...Cum de ai reusit sa vii incoace?
Liviu:Ehhh... Se descurca colegu ca majoritatea s-au culcat la noi.
Ofelia:Ai mei ce fac?
Liviu(imediat):Aaaa... copiii tai sunt bine. Deseneaza. Numai bine...mai avem si noi timp sa vb de una de alta (si se apropie de Ofelia sa o ia in brate)...
Ofelia(il opreste pe Liviu):Hai ma Liviu, doar nu de asta ai venit incoace...stai intai sa-ti arat ce-am gasit aseara...
Ofelia se duce la birou, scoate o foaie de hartie si i-o da lui Liviu.Acesta citeste in timp ce in partea stanga a scenei incepe conversatia celor doi internati.

Radu catre Lucian:M-am cam plictisit de desenat... Ai mai scris vreun vers la poezia cu “soarele de dupa ploaie...”?
Lucian:da...am scris...de fapt am terminat-o deja...partea care nu o s-o ghicesti tu este locul unde este ea acum...
Radu:unde?
Lucian(serios):nu stiu... am lasat-o aseara la usa domnisoarei asistente si azi nu mai era...adica uite-te si tu, nu mai e!
Radu(se uita):da... nu mai e...da nu te vad prea vesel... stai linistit... poate a luat-o chiar ea(zambaret)...poate chiar a citit-o(smug)...pana la urma...de ce esti asa serios... parca esti captivat in foaia aia...
Lucian: e aproape gata...
Radu:ce?
Lucian: fac un desen... sper sa-i placa...
Radu:pai daca nici a tau nu i-o place... ce sa mai zic de copaceii astia amarati ai mei....da’ ce i-ai desenat?
Lucian(sfios):nu i-am desenat.... am desenat si vreau sa-i arat....stai ca oricum e aproape gata... o sa vezi...
Radu:ai desenat si vrei sa-i arati, ai scris si vrei sa-i arati... eu am impresia ca e vorba de sentimente mai profunde aici...
Lucian:e gata!(apoi catre Radu) termina ma si mai bine zi ce parere ai de desen.
Trec amandoi de aceeasi parte si analizeaza desenul.
Radu:da... e ca bataile de aripi ale unui soim...e inaltator...e revigorant...e ca si cand ti-ar spune ca poti sa nu iei medicamentele azi...e..e..
Lucian:..E un cuplu care valseaza, asta e! Oricum e mai important ce sugereaza...
Radu:aaa...vrei sa-i spui domnisoarei asistente sa schimbe radioul de pe postul de stiri pe unu cu muzica de tango, de vals, sa dansam ca la bal prin salon...
Lucian:da Radule, asa e... hai ca ma duc sa-i arat desenul...
Radu:...du-te!...
Lucian:...sper sa-i placa...
Radu:...si eu...hai intra...
Lucian:...si daca nu i-o place?
Radu:intra ma acolo ca nu te-o manca! Hai!
Lucian:Bine!....intru.
Lucian intra sfios. Prin intrarea in birou acesta capata comportamentul unui bolnav psihic, are ticuri si dificultati in exprimare.
Intre timp Liviu si Ofelia incepusera o conversatie asupra poeziei lui Lucian.
Liviu:si de cat timp scire d’astea?...
Ofelia(il intrerupe pe Liviu in sopata):taci!...(apoi normal spre Lucian):da Lucian...ce e? nu mai vreti sa desenati?... va e somn?...ce e?
Lucian(sfios):nuu...v-am desenat ceva frumos...va place?
Liviu da sa spuna ceva, parca putin ofensat de avansurile lui Lucian, dar Ofelia il intrerupe: auzi Lucian...lasa ca vin eu imediat si ma uit la desene.
Lucian(dezamagit, miorlait): dar voiam sa va uitati acum..
Liviu(ironic): Stai draga sa vedem ce-a desenat baiatu’...
Ofelia: (catre Liviu) hai ma Liviu termina...(il ia pe Lucian si il da afara pe usa zicand:)hai...du-te in salon si fiti cuminti ca vin imediat si o sa ne uitam la desene...
Lucian(dezamagit, iesind):bine...
Ofelia inchide usa dupa Lucian. Acesta merge agale pana la banca si se aseaza. Radu il priveste nelamurit.Dupa ce inchide usa Ofelia se intoarce spre Liviu. Acesta astepta explicatii, simtindu-se parca ofensat de gesturile lui Lucian vizavi de Ofelia.
Ofelia:ce? Nu-mi spune ca esti gelos pe Lucian. Stii doar ca e un baiat cu suflet curat si ca vede in mine ajutorul pe care nimeni nu mai pare acum dispus sa i-l ofere...ce vrei? Sunt floarea lui de colt pe care incearca sa o protejeze...
Liviu: si esti si floarea mea... pe care incerc sa o scot in oras de ceva timp, dar se pare ca esti prea ocupata cu baietii tai... si nu-s gelos pe baiatul tau polivalent...doar ca nu-mi mai dai asa multa atentie de la o vreme...
Ofelia:nu-i adevarat...stii doar ca fac tot posibilul sa ne vedem...stii ca tin la tine...
De aici ei continua sa vb in liniste.