Urca in barca si asteapta adierea vantului. Priveste fix la panza si o vede lasata. Totul asteapta ca el sa mai gandeasca odata la actul sau. Nu gandeste. Sta inlemnit si gol. Nu se aude si nu se vede nimeni venind sa-l cheme inapoi sau sa ii ureze calatorie placuta. Este el si linistea ce-l va urmari de acum.
As putea spune ca a uitat, dar as spune altceva. Uiti de un lucru pana cand iti amintesti. In momentul cand ai constientizat uitarea poti spune ca ti-ai amintit(sau macar partial). El nu. Nu a uitat ca a iubit. Nu a uitat-O. Nu a uitat chinul, cum ii clocotea sangele in vene, cum uita ca il dor genunchii cerandu-I iertare... Nu a uitat. A pierdut irevocabil acele amintiri. Este gol.
Intoarce chipul serios spre mal ca un copil mic ce isi lipeste fata de geamul masinii si isi ia la revedere de la noi. Pleaca. Panza lui se umfla. Intoarce iar privirea spre ea. E alb. Mort.
Se aude zgomotul unui turture minuscul lovindu-se de fundul barcii. Ultima lacrima.
cât timp îşi aminteşte că a iubit înseamnă că încă mai poate simţii...nu e mort...trăieşte însă conectat la amintiri.ca cei ce nu mai pot fi salvaţi şi trăiesc doar conectaţi la parate...moarte cerebrală...
RăspundețiȘtergerenu isi mai aminteste. "A pierdut irevocabil acele amintiri. Este gol."
RăspundețiȘtergere