joi, 9 aprilie 2009

Cand te vedeam de jos in sus


Viata l-a lasat sa faca tot ce-i dorea inima.... il vedeai mai mereu jucandu-se, zburdand pe cerul iluziilor sale. Ce amagire... ce dezamagire pentru El. Cum e sa te afli in groapa-ti de mormant si sa te crezi in cer?

Si se gandi sa mai incerce o data. Si putin a trecut si cei doi au inceput iar sa vorbeasca. El iar spunea cuvinte fara de sens, care aparent gadilau urechile fetei. Simtea ca in ea exista din nou o iubire oarba. Cine ar suna la un numar de telefon inexistent de doua ori? El. El suna cu disperare la poarta inimii ei. Din timp in timp usa se deschidea, iar inauntru se vedea nimicul ce trecea dincolo de fire.



De ce incerci sa o iubesti? Nu vezi ca Ea ti-a fost data cu alt scop? Vorbea adesea singur. Vocile interioare se acopereau, una urla mai tare ca cealalta, pana ajungeau toate la fad, la pierdut, si se stingeau in el ca o tigara, iar fumul ramanea sa-l chinuie. Melancolia il ucidea. Asculta muzica pentru a-l duce iar la visare. De data asta nu mai avea aripi. Realitatea il injecta cu durere, iar lacrimile le revarsa din compasiune pentru sufletul sau pierdut. Totusi... ce stia el ce este dragostea? Era el suficient de matur sa poata iubi?

Nu ma pot lupta cu nimeni, nu o pot cuceri, nu mi-o poate oferi nimeni. Trebuie sa o salvez. Ea nu isi da seama inca, dar eu sunt salvatorul ei, eu sunt unicul ce o iubeste. Sentimentele mele sunt vii, sunt reale, nu au nimic rau in ele. Eu ii vreau binele. Pana la urma va vedea ea ca eu sunt singurul. Nimeni nu o poate iubi mai mult. Toti vor sa o exploateze. Numai eu vreau sa o iubesc. Dar o vreau doar pentru mine. O iubesc si ii vreau binele. Dar daca binele ei nu este alaturi de mine? Si eu o iubesc cel mai mult... Am ajuns la disperare. Nu mai pot. Doamne te rog fa-ma sa o uit. Ia-mi acest vis din inima, ia-mi durerea. Te rog...

... ca iubirea nu ti-e data sa fie impartasita. A facut cativa pasi prin ploaie si s-a asezat pe o banca rece. Statea incremenit cu fundul ca pe un bloc de gheata. Ochii ii erau mari si in profil se oglindeau razele apusului. Vedea siroind multimea de ape in zare. Taciunele ce se stingea in spatele unor stanci, il pupa de adio in numele Ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu