Ploua mic si des in jurul lui. Era o zi in care cerul plangea, jertfa sufletului sau. Inauntrul baiatului era insa liniste. Resemnarea era cuvantul ce ii scalda mintile. Ochii ii erau atintiti in trotuar. Isi ridica pentru un moment privirea, iar inaintea ochilor sai se afisa un minunat curcubeu, semn al pacii, iar soarele se inrosea in asfintit, lasandu-l pe copil in mainile noptii.
Era suparat ca prietenele lui de incredere l-au tradat si brusc s-a trezit marginalizat, singur, si asta doar datorita iubirii sale neinteleasa. Rasul se transforma in plans, si nimeni nu ii mai era alaturi sa ii aline suferinta. Astepta ca fetele sa isi ceara scuze, dar nu realizase ca timpul a transformat lucrurile din proaste in si mai proaste. Murphy avea dreptate, dar cine sa asculte de el, cand bucuria iti ia mintile, iar siguranta este dupa cum vrea tradatorul.
Clipa aceasta ii purta mintile undeva departe, si isi vedea pentru prima oara trecutul ca un spectator la cinema, dorind din toata fiinta sa urce pe scena si sa transforme orice tragedie intr-o comedie de dragoste. Isi vedea zarurile aruncate. Nu mai avea nici o alta dorinta decat aceea de a ramane vesic in amintirile sale vii, incercand din nou si din nou sa schimbe irevocabilul.
Nimeni nu ii intelegea suferinta. Clipa se apropia de sfarsit. Zilele treceau, dar pentru el toate erau doar un lung amurg presarat cu picaturi de ploaie, peste care aparea mereu un curcubeu sa-i intareasca credinta. Cu cat crestea frica de tradare se cufunda tot mai mult in adancul sufletului sau, sapa o grota in care el inchidea toate amintirile. Isi redirectionase privirea asupra altor hobbyuri, incercand sa dea viata suferintelor sale. Isi fructifica toate simturile artistice pentru diferite personae, fara ca acestea sa ii acorde macar o ureche la care el sa isi dezvaluie golul din suflet.
Lacrimile se transformara in litere, in portrete, in note musicale, fara ca vreo creatie sa aiba o sclipire in ochii celorlalti. Era neinteles, si acest lucru il facea sa se simta mai departe de visele sale ca oricand. Un singur om i-a inteles durerea si l-a scos din mocirla psihica in care se tarase. Acest prieten a avut o revelatie si a inteles ca baiatului ii sta o piatra pe suflet. El a devenit cu timpul un bun ascultator, un prieten de nadejde, care a luptat cu fricile prietenului sau.
Timpul trecea, iar El avea foarte multe de spus, dar nu prietenului sau, ci unei fete care sa fie egoul sau, o fata care sa il inteleaga si sa ii puna in locul amintirilor sale pline de singuratate, amintiri noi, sa schimbe tragedia in dragostea absoluta. A gasit un sprijin in credinta si a incercat sa isi explice soarta privind lucrurile cat mai pozitiv. El nu era privat de iubrire, doar ca nu isi mai putea exprima simtamintele asa cum o facea odinioara, iar dragostea pe care o simtea acum nu era la fel de emotionanta cum era inaite de a ploua.
Cu cat petrecea mai mult timp singur, cu atat isi marea numarul necunoscutelor din sufletul lui, uneori chiar filozofa si se certa singur, iar uitandu-se in jur, realiza de fiecare data ca nu e nimeni sa-i raspunda la toate intrebarile. Isi punea intrebari si le gasea singur raspunsuri, zicandusi, uneori din egoism, ca nimeni altcineva nu le stie raspunsurile si nimeni nu le intelege asa cum o face el. Ciudat, dar lui ii placeau si momentele de singuratate, caci doar atunci avea suficient timp pentru a se gandi la ceea ce urma sa vina si putea sa viseze cu ochii deschisi la clipa cand va aparea zana lui si ii va rapi toate vorbele, iar el nu ii va mai putea declara iubirea decat printr-o privire si un sarut, apoi vor pasi impreuna in eternitate.
Multi l-au intrebat cum se poate casatori cu o fata, caci sigur se va crea o monotonie, in timp, dar numai el stia cat de multa dragoste avea de dat pentru iubirea lui, si nimeni nu il intelegea. Uneori se gandea daca iubirea vietii lui nu ii va refuza iubirea, fara a privi la inocenta ei si la romantismul Lui incurabil, prin care doreste sa faca o fata sa viseze, sa ii arate cat mai mult din lumea lui neinteleasa. Se gandea cu tristete, in fiecare moment de liniste al sau, la momentul in care zana lui il va parasi fara ca el sa-si destainuie toata suferinta in fata ei si fara ca el sa-i arate un colt din raiul in care dorea sa o duca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu