Franturi din continutul palid

-Da.
Simplu si concis, dar parca prea usor pentru a fi adevarat. Raspunsul ei i-a surprins pe toti ce erau de fata. Cel mai marcat era baiatul. El nu isi putea explica cum este cu putinta ca o zana trecatoare sa ii zica „da!”, iar muritoarele vesnic alaturi sa il refuze necontenit. Era in al noualea cer. O privea insistent in ochi, incercand sa depaseasca privirea inocenta si sa citeasca iubirea in sufletul ei.

Ochii ii erau insa asemenea unor oglinzi. In ei se reflecta cerul, isi zambea soarele si marea se admira, dar El cauta necontenit adevarul din spatele lor. Nu ii pasa ca in tot acest timp El era cel care se oglindea cel mai sclipitor. El cerea cuvinte pentru sentimente inexprimabile… sau inexistente.

A iubit-o asa cum nu o mai facuse pana acum . Era degajat si ii vorbea mult despre visele sale. Se simtea, din nou, iubit, dar mai profund ca odinioara. Nu intelegea de unde provin toate aceste sentimente pe care le avea fata de prietena lui.

Peste El nu mai ploua. Acum nu mai era decat un curcubeu si un amurg rosu ca amorul dintre ei. Soarele se aprindea mai tare in fata ochilor sai. Parul ii acoperea privirea, iar cateva suvite se dadeau in laturi, permitandu-i sa vada frumusetea divina a soarelui. Era totusi o lumina prea puternica pentru el, il orbea, dar ii incalzea sufletul mai mult ca oricand.

Zambea. Era mereu cu zambetul pe buze, total deviat de la planurile pe care si le-a pus in gand cand a venit la Constanta. Amorul i se deslusea tot mai mult, iar el era deschis complet. Ea participa la bucuria lui, lasandu-l sa viseze, dar atat. Ea era doar un element pasiv, doar se lasa iubita. Ii promitea ca la intoarcere se vor revedea, dar rar, iar baiatul era naiv si se agata si de cea mai mica speranta. Mai tarziu avea sa regrete acele amintiri, dar sa le iubeasca. Nu isi regreta nici unul din lucrurile facute, dar regreta ca nu a facut anumite lucruri.

„Nu ne putem intoarce sa schimbam trecutul, tot ce putem face este sa folosim cat mai bine prezentul.”
Dalai Lama

Trei zile. Trei zile cu ea i-au readus lumina in suflet, l-au facut sa uite de el si de amintirele lui negre. Vedea langa el o fata minunata care ii deschidea ochii spre urmatorii pasi din viata lui. Simtea ca nici macar dragostea lui nu o indestula pe fata. Vedea ca ea dorea mai mult. Totusi, lui ii zambea cu aceeasi inocenta in privire in fiecare clipa petrecuta impreuna. O lacrima, un sarut, un amurg de toamna tarzie, doar ele iti pot spune frumusetea sentimentului din sufletul lui.