Il loveste parca in crestetul capului amintirea rece a lor. A incremenit pe banca. Priveste cu ochii larg deschisi in zare. Pe retina sa el deruleaza insa imaginile de atunci. Nu e un film prea frumos. Coloana sonora dura. Se simte cum ii creste pulsul pentru ca banca vibreaza odata cu el. Se prinde cu mana rece de ea.
Vede lucrurile ce l-au facut sa fie fericit. Ii revede primul zambet, prima floare daruita ei, primul sarut. Primul pacat. Vede prima cadere, primul ei suspin, primul sau pumn infipt in perete, prima cearta muta, din priviri. Vede prima impacare, simte iar primul sarut strain, primul sarut rece, prima privire sticloasa asupra lui si aude primul tremur din glas. Lupta de mai tarziu. Fad se aude pentru ca sunt tobe. Bat tare. Chitara taie linistea. Vocea lui e acum vocea Sa. Coloana sonora a filmului e cantata acum de El.
El o striga, o alunga... ii regreta disparitia. A trecut iubita sa in ziar la "decese", nu la "(gasit si) pierdut...". Pana la urma de ce ai trece un lucru important la rubrica lucrurilor disparute? Sa stie ceilalti ce noroc poate da peste ei? Si daca este important pentru tine si pentru ceilalti nu atunci poate ca cel ce il va gasi va considera ca nu merita osteneala. Pana la urma nu citeste asa multa lume ziarul.Dar la decese... "La decese sigur se vor uita".
Un strigat puternic taie linistea. Respira greu si ochii sai isi revin. Se inmoaie. A obosit.
E liniste iar. O uita iar si soarele iar apune...
vrea din tot sufletul sa o uite dar amintirea ei il va bantuii toata viata...pana cand va avea ocazia sa traiasca o dragoste la fel de intensa, de palpitanta, sau de dureroasa...
RăspundețiȘtergereoamenii nu mor decat daca ii uitam...si din pacate sau din fericire nu putem uita la comanda...
ah... stii senzatia regasirii intr-un regret? mai mare sau mai mic....
RăspundețiȘtergere